Wednesday, February 21, 2018

Algezică






















Algezică


Când devenim străvezii,
cu pielea abia întinsă
peste slăbiciune şi goluri,

tainica groapă a canalului din oraş,
prin zăbrelele căruia zărim
ochiuri negre de apă
respirând durerea fetid,

dumnezeul nostru,
aşteptata uşurare a unor biete suferinţe,
primeşte să cadă prin ploaie
pretutindeni,
măcar că n-ajunge la noi

abureşte noaptea geamurile casei bolnave,
iar mâini neputincioase ştergându-le,
vor fi deosebite alte sălaşuri
tăcut pedepsite,

seminţii de copaci şi de oameni
sclipind jilave
cu o lumină stinsă,
care le este străină

şi de ele este departe binele

pâinea scoasă din vatră fără ştergar
trece dintr-o mână în alta,
cât să nu ardă.


Sunday, February 18, 2018

Adulter






















Adulter


Scotocire bolnăvicioasă în oameni,
adulterul, vodevilul paietelor roz,
leagănă în cântec
temătoare creste de carne,
fumuriu avântate

evadarea izbutită din temniţă
râde intim în noduri de cearceafuri
spânzurate pe ziduri

întind clipa nopţii
trupurile umede,
obrajii încinşi dibuiţi prin întuneric,
din apropierea unui chip de un altul,
doar bănuită stacojia lor viaţă


Mai rămâne destulă linişte
pentru ca tusea bolnavului
să răsune gravisimă

şi-i scoate din orbite ochi de felină,
deosebind singurătăţi
în devălmăşia răsuflării îndrăgostite

pijamaua drapată în dungi
îl ţine drept, nescrântit,
prin toată forfota
lupanarului cu multe etaje


Totuşi, i se prăbuşeşte dureros în stomac
foamea fără ostoire

cât de gol va fi dimineaţa,
când femeile, bărbaţii din jur,
toţi pierduţi,
se vor odihni în lumina limpede,
neiertătoare

iar carnea peştelui de la cină
va putrezi încet şi gălbui
lângă ei.

Saturday, February 17, 2018

Neîndurători

























Neîndurători


Neîndurători,
te-au afundat în mirosuri grele

eşti slab printre atâtea trupuri
străjuite de sprâncene stufoase

întunecate,
nu te primesc în rândul zilelor.

Te-ai fi încumetat poate
să strângi aplecat
gunoaiele răspândite
în preajma plumburiei biserici

dar ploaia se scurgea rece,
lacrimile unui copil
care n-a înţeles

până la urmă nimic

aşa răsuna, de fier,
clanţa îngheţată a porţii.

Sunday, February 11, 2018

Dincolo

























Dincolo


Dincolo, doar o adunare de mujici,
fraţii mai mici aşezaţi la masă
cu priceperea înfometatului
care cunoaşte din multele închipuiri sfinte
toate bucatele

nu le văzusem vreodată
sprâncenele negre, stufoase,
mai adânci decât ramele ochelarilor
judecătorului,
încât să le dau dreptate

arareori le strânsesem mâna,
cu silă,
temător să nu strice
prinderea uşoară, cu emoţie,
a fiecărui deget,
istoria fragil păstrată în gânduri,
mia bellezza.

dar ei ar fi ştiut să mă aşeze,
să-mi prindă
mijlocul palid
din deşirarea lui într-o tinereţe târzie,
viciată de neascultare.

Saturday, February 10, 2018

Balanţa

























Balanţa


Pe balanţa faptelor bune şi rele
deja nu mai sunt,
le ştiam când afundat în noroaie,
când înălţat pe vârfuri,
ridicol imitând balerine

şi oricare faptă
se-nvârtea mai târziu
pe lacul lebedelor,
albe sau negre nu mai conta,
li se cânta deopotrivă tăcerea
trist şi dulceag.

Lupta îngerului cu diavolul
pentru sufletul meu

încă doi străini
şi veşnicia care-şi îmbolnăveşte a fi-ul
cu un fie ce-o fi.

Friday, February 9, 2018

Târgul de vechituri

























Târgul de vechituri


Am pornit prea din zori,
mă-mpleticesc negru şi roşu pe scări
cu picioarele moi

prin întuneric,
trebuie să prind copila
care goneşte nepăsătoare pe trepte

zâmbind fără ţintă,
trece prin ploaia rece de toamnă,
n-o întorc nici măcar
vorbele paznicilor din cimitir,
atât de zgomotoase
căzând peste marmuri

găseşte adăpost sub taraba
de la târgul de vechituri,
iese lipsită de teamă
în urma câinelui negru,
răstoarnă tacâmuri de-argint.

Am să prind măcar cupele
de cristal venerabile,
înainte să piară în cioburi violete,
când vor fi doborâte de vuietul tânăr
al animalului

poate vom bea cu toţii din ele
în piaţa întinsă din vale

cenuşii, pietrele din caldarâm
gonesc la margine
arborii vieţii mai simple,
prăpăstioasa tăcere
crescută din larma oraşului.

Sunday, February 4, 2018

Domestică
























Domestică


Dimineaţa rece sărăceşte bucătăria,
merele păstrate până iarna
răspândesc mirosul vieţii aromate sălbatic,
ameţeala din cidru,
înţepătura oţetului,
puţin peste marginea putrezirii

mai grele sunt bucăţile de carne înnegrită
rămase de cu seară,
franjurile gelatinoase de grăsime gălbuie
se-mpotrivesc stomacului delicat al băiatului

încă îi plăcea să-şi numere coastele,
să vadă încrengătura de vene albăstrii
din şoldurile sale osoase

Silnic i se dădea să bea
cana plină de laptele cu gust de afumătură,
abia muls din ugerul roz

atunci, amintirea sfârcurilor ţepene
ale femeii căzute
atinse noaptea pe stradă,
fără să asculte de apăsarea mâinilor lui

nu ştiuse cum este să ai
trecând peste duşmănia tăcută

orfanul se ivea din spatele caselor,
necruţător cu viaţa şi moartea.