Monday, April 23, 2018

Cinegetică




















Cinegetică


răsărite în peisajul deschis,
casele singure trebuie să ascundă ceva

o altfel de curiozitate,
una care cade greu la stomac,
fără să patineze uşor,
cum o fac limbile de şarpe
ale bârfitoarelor

acolo, înapoia ferestrelor,
se vor fi strecurat culorile întinse pe câmpuri
şi verdele franjurat din coroanele copacilor

iepurele având culoarea pământului
ar trebui să fie palid
când le păşeşte pragul

căci a pierdut zgomotul plin al cărnii agere,
odată ce a dispărut în desişul pădurii,
un număr de neînţeasă dispariţie

nici nu mai contează spasmele lui erotice,
se ascunde tot ce este înăuntru

vânătorul îi urmează spaima,
nu l-ar ajuta cu nimic să zdrobească fără explozie,
cu patul puştii,
ţeasta bândă a celui care sapă uşor gropi în pământ
şi le trece până la om

şi aşa, cu botul mânjit de sânge,
dinţii rânjiţi ai craniului
vor zâmbi tuturor
- atât a putut –
din nou groaza noastră

pe sub storuri lăsate în jos,
cât de uşor se pierde lumina zilei

rămâne numai o tăietură din ea,
întinsă peste covor,
joaca mişcării poartă fire de praf
până la înălţimea grinzilor de stejar din tavan,
până acolo

păcătuisem doar,
hainele de mire le purtasem în fiecare zi,
mă înghesuisem cu ele mereu
prin asfinţitul mulţimii

Saturday, April 21, 2018

Ziua odihnei

























Ziua odihnei


acum cinstim ziua odihnei,
alt chip,
singur

cele încrâncenate
din zilele de muncă
dispar uşor

tenebroasele capete de Cerber
se devorează unele pe celelalte,
cunoscând deja mult prea bine
intriga dramei renaşterii,
în câteva acte,
cu distribuţii schimbate

dacă este nevoie,
se acoperă un nume cu altul,
noul peste vechi
se scurge seminal
pe afişul din foaier

şi capetele vor simula
formaţia de luptă
săptămână de săptămână,
atât timp cât sutienul
părtaş mătăsos la minciună
va ridica sânii căzuţi,
cu îngăduinţa melancolică
a liniştii din parfumul pudrei

nu va trece de Cerber
niciunul dintre cei odihniţi

blajina lumină a repaosului
nu trece mai departe
de cadrul ferestrei,
aceeaşi natură moartă,
unde entuziasmul pentru viaţa
din frunză şi floare
se răsuceşte în sine baroc.

Thursday, April 19, 2018

Imersiune






















Imersiune


pe coridorul vaginului,
la mijlocul întunericului umed,
este locul unde au rămas
amanţii ei vechi

precum suferinţa neascunsă
a pacienţilor din sala de aşteptare,
plăcerea mea,
pe care o ştiam numai eu
în vremea copilăriei,
creşte în văzul tuturor

au ochi de bufniţă,
dorm ziua în haine de stradă,
numai câţiva îmi strâng mâna

strânsoarea îmi apasă podul palmei,
împreună strivim fesele iubitei noastre
şi geme, la urma urmei,
doar pentru ea

copilul fiecăruia
abia de se dezmeticeşte
din frământarea în placenta albăstruie,
când imediat i se desprind
înaintea ochilor tulburi
prea largile câmpuri albite
de soarele amiezii,
dogoarea judecăţii

i se clatină picioarele

mersul lui împiedicat, povârnit înainte,
caută umbra părinţilor
îmbătrâniţi în meşteşugul ascunderii


Wednesday, April 18, 2018

¡Revolución por siempre!





















¡Revolución por siempre!

revolución
se rostogoleşte greu butoiul de rom din Havana,
răsturnările pământului, leneşe,
mereu în jurul axelor

contează să ţinem degetele pe armele de fier,
asudate de aşteptare,
moartea lungită metalic

ţevile puştii sunt picioarele drepte şi ţepene
în soşete albe şi pantofi negri de lac,
aşa este încălţată Dolores,
intangibilă, pregătită
pentru străbaterea norilor de fum,
în cer, duioasele suflete-copii

¡dolores por siempre!

uităm că are virginitatea şi foamea pierdute,
ne îmbuibăm în amintirea-i cu bline,
cu sânii largi ai matroanei

suntem prinşi de frunzele de palmier,
jilave, degete cu gheare din junglă,
ori de verdele sobru al bradului,
întunecând primăverile crude

rodesc mingi de cauciuc,
în joacă, se amestecă odată cu loviturile
pământul sfărâmicios

gloanţele de cupru lucesc neatinse,
sângele, ultima scăldare în culoare

purpuriu şi drapelul cu nuanţe grena,
îl croim din pluşul fotoliilor,
smuls de sub fundul mulţumit al asupritorilor

căci mai bine să stea toţi în picioare,
necunoscuţi, vrednici de milă până la urmă,
să fie plopii de pe marginea şoselei
pentru care înseamnă ceva
răpăitul motocicletelor,
scânteile mitralierei ţintind undeva mai departe

la fel, gândul la oropsiţii flămânzi

goi, numără coastele tuturor,
visul aprins al săturării
por siempre.

Saturday, April 14, 2018

Vanitas




















Vanitas


Irevenţioşi porumbei lasă lacrimi albe
statuilor negre de bronz,
părinţii naţiunilor

şi movila de pământ e surpată,
nu a căzut strâmb
spre a fi pe placul cuiva,
în cimitire, voinţele dispar noduroase
printre rădăcinile ierburilor
uscate anul trecut

ba nici anul nu este,
sunt zăpezi după alte zăpezi,
seceta după altă secetă,
ploi exhalate în aburi narcotici
şi din când în când
fulgerul lui Zeus, năprasnic,
se desenează aidoma cifrei patru,
zări şi anotimpuri

pânzele păianjenilor scriu vieţi paralele
pentru buruieni odată-nflorite
şi pentru lauri cu virtuţi culinare

prin ţărână, gângăniile care nu citesc ştirile
se strecoară cu grijă,
în formaţie de groază,
pe sub ochiul şopârlei

neclintită, ornează pietrele funerare
cu verdele ţipător al solzilor,
tulbură căderea uşoară
a cuvintelor rugăciunii
şi ploaia blândă de apă sfinţită

nemişcarea ei citeşte soarele,
leacul egal al sângelui rece,
încălzind deopotrivă
şi parada uitării pioase

sunt trasate pe deasupra unghiurilor închise
de capete aplecate şi triste
raze solare complexe,
umplu manuale de geometrie sterilă

spaţiul euclidian se pierde
în cămări cu murături,
când în zăpuşeala orelor de şcoală
din zile de vară,
şcolarii năduşesc sexual,
le pulsează în minte, vii,
imagini erotice interzise

cartea destinului
este ţinută şi ea sub cheie
de bătrâni care tot nu-şi află numele acolo

sunt strigaţi doar cu litere imprimate
pe panglicile condoleanţelor sincere,
din nou catalogul auzit în primii ani de şcoală,
când se obişnuiau cu greu
să fie secţionaţi în prenume şi nume,
aşezaţi în urma şi înaintea altora.


Friday, April 13, 2018

Ventriloci





















Ventriloci


morţii ventriloci scot vorbe din pântece,
limba şerpuitoare nu se mai poate întinde,
prevenitor, pe deasupra mărăcinilor
iviţi pe malul verde al râului tulbure

sunt cuvinte grave din intestine flămânde,
mai vor să mănânce,
căci macerarea li s-a întins pe dinăuntru
şi până afară,
coroziv atinge amintirile celor vii,
care acum îi visează cu feţe străine,
ţeapăn dans, îngheţat,
la balul mascat împreună

sclipesc mult prea ieftin
obiectele de lux purtate
de foştii copii înfometaţi din ghetouri,
îmbogăţirea lor sărăcise
de când se-aduna
din strigăte şi focuri de armă

nemăsurat ca şi ei, la radio,
îndrăgostitul îşi cântă meschin
pasiunea nevrotică

încă nu a prins frecvenţa universală

pe orizontale negre,
ascultătorii singuri ai vocilor bruiate,
coruri dizarmonice,
îşi fredonează prohodul,
acelaşi pentru o mulţime de morţi.


Thursday, April 12, 2018

pavane pour une fille défunte






















pavane pour une fille défunte


Dacă se-ajunge de acolo în cer,
zboară, fii vultur cu picioare uitate

îngrijorarea venită de sus
pentru făpturile vii

căci îngerii în rochii albe
mi-au vestit mereu prea puţin

prea negri, întunecaţi pentru noi,
le erau, consolatori, slujitorii.

Aşa, îmi poţi da ocoluri,
le număr în ani

decadele colţuroase sunt cuburi
potrivnice unduirii din camera copilului,
niciodată locuită.

Din cât îmi cobori,
te legăn pe sub umbrele frunzelor

primăverile germinează voios,
lipsite de ruşine şi pure

sunt pete de lumină alături,
sclipesc ochiurile de apă adâncă

aflăm totuşi blând şi iarăşi uităm
că amândoi suntem prăzi.