Friday, June 22, 2018

Cheia de boltă

























Cheia de boltă


din cheia de boltă pornesc linii în cădere rotundă,
nu-i brâu de piatră care să nu sară oriunde,
învârtindu-se odată cu dungile multicolore
ale mingii de cauciuc

căci de-ar fi fost mai puternice,
ar fi separat sub cupola circului
focul şi animalul şi omul

băiatul loveşte mingea de zid la amiază
fără mirarea venirii ei înapoi,
este numai o joacă
şi zidul cu simţire de om
îşi sfărâmă puţin tencuiala,
cât să-şi dezvăluie verde
zâmbetul pasional, arheologic

chiar de sunt moi arcurile ţinute sub cheie,
nu se prăbuşeşte nimic,
durerile din creştetul capului
absorb nevralgiile trecute,
apoi dispar,
când înghiţitura de apă
topeşte pilulele roşii

vor fi strecurate şi în buzunarele mortului,
lângă bancnote fără valoare,
puţin doar preţuieşte uitarea
pe sub arcadele bazarului alb,
unde nu se clatină
lumi de sus şi de jos.

(22 iunie 2018)

Saturday, June 16, 2018

Amiază



Amiază


amiază, muştele se învârt sub lampa cu braţele mari,
plutesc înălţimii

este stins ventilatorul agăţat de plafon,
paletele sale zbârnâitoare electric
împrăştiau întrucâtva
aerul cald al zilelor
din Indochina coborâtă-n ocean

zile născute din legăturile verzi
şi din flori colorate viu,
bune de atârnat la gâtul femeilor,
peste sfârcurile mai negre, mai roşii
decât orice gând viitor

entomologul în costum alb
uită să deosebească o muscă de alta,
nu are a face să scrie
când cernelurile sunt batjocorite mereu
de indigeni care-şi tatuează cu ele
numele noi cu rezonanţe princiare,
purtate cândva
de oameni necunoscuţi din apus

toropit în şezlong,
se pierde în norii fumului din pipă,
tutun cu aromă de cireşe,
fructe mărunte pe care, copil,
le fura de pe masa
unde părinţii aşezau scrumbii afumate

jertfe de carne cu ochii orbiţi,
subţiate în uscăciunea lor aurie,
îşi lăsau pe buze grăsimea,
sărut al primejdiilor din ape adânci.

(14-15 iunie 2018)

Wednesday, June 13, 2018

Longitudine



Longitudine


Mi se spune că trăiesc într-o ţară,
că ar trebui să spun ceva despre asta,
nu să întind pe sfori fără capăt
cămăşi cu capul în jos,
din buzunarul cărora cad
însemne
şi nume,
bălăngănindu-şi în vânt
mânecile fără deget arătător,
mâinile dirijorului deschise larg
pentru cântecul clarinetului

dar numai aşa cunosc că se cască sub ele
golul din odaia copilului,
luminată pentru jocul de umbre

acolo cunosc

cu pricepere de croitor decupez cu foarfeca
figurine de carton, animale şi oameni,
pe dunga tăieturii stau eu,
vecin porumbeilor de pe cablul
răstignit pe stâlpi prin oraş
şi mai departe
peste câmpul
unei ţări de pământ.

(10 iunie 2018)

Vilegiatura

Vilegiatura


Vilegiatura, prelunga şedere,
şi ea în unitatea militară

seara, când muzica fanfarei
îşi termină ritmul războinic
după ce a cotropit cu el
valsuri dulcege
şi învieri dintr-un marş funerar,
înghiţindu-le în pâlnii aurii
de alamă.

lasă în urmă să zboare
într-un asalt de jur împrejurul
felinarelor din parc,
ţânţari şi fluturi de noapte
singuri ştiu
că trebuie cucerită fără oprire lumina

înainte sunt umbrele soldaţilor verzi
puşca le apare la mijloc
şi-i cârja unui braţ în plus,
mai puternic

lovesc cu patul puştii pe unul de-ai lor,
pe unul mai slab

tatăl ar vrea să astupe urechile
băiatului îmbrăcat în costum delicat de vacanţă,
să nu audă înjurăturile grele,
însă lui toate-i vuiesc despre ţări cucerite,
despre el, alb general

şi soldaţii pornesc împreună,
celui slab pare să-i fi stat la degetul mic
învierea din morţi

prin labirintul grădinilor din faţa cazarmei,
băiatul îşi trage părintele
să vâneze hortensii,
violete, roz, albe,
căci pentru ele există o altă lumină,
a zilei.

(12-13 iunie 2018)

Thursday, June 7, 2018

Nocturnă de vară

























Nocturnă de vară


Clădirile supravieţuind nopţii
prin nume şi cifre rămase-n lumină electrică

Trebuie să citim. Trebuie să credem că sunt.

Mai este şi biserica scrisă cu nume de sfântă.
de la un felinar cu lumină oranj până la altul,
până la capătul plajelor portugheze,
i se cere să fie

este trasă de marginea rochiei,
delirul ei tânăr
trebuie să ne citească, să ne creadă că suntem

dar nu-şi clatină trupul de cărămizi,
întunecată, lipsită de chip,
tace în nopţile de vară,
când fructele zemoase cad răsunând
pe capota maşinii

s-a oprit pe o stradă cu nume şi număr,
motorul încă încins
alungase liniştea coacerii,
scuturase trandafirii cu naivitate pictaţi
în braţele sfintei.

(31 mai – 7 iunie 2018)

Sunday, May 27, 2018

Se cerşeşte în numeroase feluri



















Se cerşeşte în numeroase feluri


se cerşeşte în numeroase feluri,
tonul în modă îl dau arondismentele din luminosul Paris,
cel mai de preţ, cerşetorul în genunchi,
cu globii albi ai ochilor îndreptaţi sus, spre cer

spre cer, aşa cred toţi turiştii din Capela Sixtină,
dar el stă cu urechile la pândă
prin beznele întinse, culoare întortocheate,
şi te loveşti oricând de ceva care-i tare şi piatră,
ori moale şi carne

acolo întunericul arată la fel printre rânduri de cărţi,
toate cărţile,
şi prin cotloanele rotunjite vital ale trupului femeii,
toate femeile

sunt pândite coborârile oamenilor din marele magazin de alături,
de unde toţi coboară mai plini,
paşii le sună mai greu pe trotuar,
căci au cercetat rochia de mireasă pe toate părţile ei albe,
fără culoare,
o ţin anevoie în amintire şi în pachetul legat cu fundă lucioasă,
dezlegată le e numai limba
deprinsă cu înfloriturile de stil ale dialectului negoţului

vor scuipa să alunge îndoiala dacă se vor fi târguit bine sau rău,
dacă au luat mai mult cu puţin,
iar scuipatul va cădea, nevăzută monedă de-argint,
în palma întinsă.

Saturday, May 19, 2018

Axis mundi

























Axis mundi


pe şoseaua de la marginea lumii,
la numai doi paşi de reclama Sex Shop
răspândită seara pe-asfalt în mii de roşii sclipiri
opreşte taxiul din care coboară
femeia parfumată pentru noaptea de dragoste
în apartamentul cocoţat peste somnul bătrânilor

nu departe, la câteva străzi distanţă
- fii cu băgare de seamă la şobolanii
care îţi taie calea! –
se află miezul lumii
de una din axele ei, industrial metalică,
tânărul codoş îşi leagă femeia de păr
o fată de şaisprezece ani
- şaisprezece cu şaisprezece nu fac treizeci şi trei -
pedepsindu-i infidelităţi şi necinstite afaceri

de aici dezgustul meu faţă de lume,
de aici, pentru că o numesc lume
şi tac mai departe
şi ea, fata pedepsită, trântită pe jos,
tace asemeni