Sunday, January 31, 2016

Povestea




Povestea


Acum deoparte, fiştecare bătrân
îşi râde de cel care fără toiag
se reazimă-n glodul din drum
şi pulberea vrea să o pună-n şirag.

Dar grăind în poveste cu tâlc,
porcul scurmă în piele de prinţ,
şoimul poartă apă vie în clonţ,
peştişor aurit dă dorinţei cuvânt.
Căci altfel n-ar izbuti firelor albe
din barba întinsă până-n seara târzie,
să le afle în grămada de boarfe
pieptănul ce le-a dat putinţa să fie.
Mai bine să umple de vină minunea
dorinţei nemistuite de gând şi stomac
şi calul care-n zbor trece genunea
adevărului negru ce-nghite un veac.

Tâlcul este numai fuga de basm,
irosită de minte în roata din cer,
de prinţ, grohăind un cântec de vier,
de iubiţii ce-n aur topesc
divinul sarcasm.





Saturday, January 30, 2016

Vechiturile



Vechiturile


Risipite-n gesturi mărunte de gânduri,
Învechite lucruri se lasă închise
De cheia nou turnată şi-aprinse,
Sclipirile-i scapără în brune zăvoruri.


Fericiţi fost-au ochii copilei,
Că albaştri s-au deschis peste mamă,
Departe să-i mai sperie negrul umbrei,
Ferecate de tată în zestrea de teamă.


Dar băiatul născut sub cerul de iarnă
e-ntors acasă de vifor, să-ncerce
pălării roase de vreme, molii s-alunge
şi zbaterea-n zbor sub lumina de lampă.
Bine i-ar fi să se-nchidă cu scânduri,
În tărie de chivot să-şi închipuie-o lege,
Ce aşază vechiturile-n rânduri,
Poruncind somn de zi printre ele.


Thursday, January 28, 2016

Mila



Mila

Cu mâna întinsă, cerşetorii smulg
Mila adânc ascunsă în inimă.
O lasă afară, cucernicii-i plâng,
Avarii revarsă teatrală obidă.

Acolo pe străzi, mila-i uşoară.
O trecem ca anii copilei,
Aduse la joc în tremur de boală,
Când loc ne făcurăm ispitei.

Că-i lesne în iederă să ne-ntindem
Pe ziduri, case şi turle,
Goi, răul făcut în cădere îl pierdem,
Ca mila în noi să nu urle.





Tuesday, January 26, 2016

Depărtarea caldă



Depărtarea caldă


Ce-aduce călătorul din depărtarea caldă?
Mai nimic, dacă numai drumul pe hartă,
Ştiut dinainte, în minte sortit să se piardă
Printre poze-n culori cu femeia la scaldă.

Totul, de va fi adus un foc, mistuirea,
Pâinea să crească în vatră, s-o-mpartă
În fărâme miilor de ore de aprigă ceartă,
Când singurătatea piere şi-apare iubirea.

Dar poate numai piatra, în traistă lăsată,
Prea greu de purtat şi-l poartă ca lumea,
În nesimţite rotiri, de-i tremură mâna,
Strâmbându-i linia din palma de gheaţă.


Monday, January 25, 2016

Uitarea



Uitarea


Uitarea-i cuprinsă în bucăţi de hârtie,
Viii şi morţii sunt în rânduri înscrişi,
Slabă, respiraţia ne alungă deschişi
În ceaţa întinsă pe nevăzuta câmpie.

Închiderea-n pământ este sfărâmare,
Mai bine legat este în praf de arhivă
Mortul gata să ne răstoarne o tigvă,
Prin găvane jucând amintirile-amare.

Şi câţi nu ne scriu, voind comeseni
Să fie la ospăţul unde-n aer răzbate,
Duhul lor, otravă picurând în bucate,
Şi-i gonim în hârtia roasă de vremi.

Moartea viilor e pierdută-n Pergam,
N-o citeşte nici unul, ci se lasă citiţi
De cei ce întind, orbeşte-ndrăgostiţi,
Iederă de viaţă sub tronul lui Satan.

Măcar dacă viii ar scrie-un cuvânt,
De s-ar rosti, să se audă mai tare
Decât foşnetul paginii, aşteptare,
A urmei plutind un ceas pe pământ.






Crengile ninse



Crengile ninse


Cui m-ai lăsat?
Trupul întreabă
cu capul plecat,
în măruntaie să vadă.


Cu slove de carne
Zeul tot scrie;
muritorul nu doarme,
ciopleşte sicrie.


O mamă-i săpată
în rozul plămân,
carnea dantelată
spune că toate rămân.


Dar se deşiră-n îndoială,
iar maţele-ntinse
stau să dispară
în crengile ninse.


Thursday, January 21, 2016

Păsări de fier





Păsări de fier

Nu zborul este în visul de om,
Căci acolo e rece ca-n groapă
Şi-ar citi ceasuri, odată să treacă
Depărtarea de rădăcina de pom.


Cuprins în foale, aerul din flacără
Încălzeşte păsări de fier născocite
Să prindă inimi în gheare-ascuţite,
Să dărâme turnuri şi-apoi să dispară.


Deget de-oţel să nu cadă în carne,
Să se plimbe neatins pe dovadă,
Menghina un gând de spovadă
Să zdrobească în zgomot de arme.


Nu pot decât să lucească în soare,
Cu capul de fier să bată monedă,
Urmaşi cu preţ de o lume întreagă,
Cu toţii având compas în picioare.


Treapta




Treapta





Treapta nu este scară,

omul de paie n-o urcă,

s-aşază numai, încurcă

pasul orbit să o vadă.




Ochiul în plus dispare,

neştiut paiaţei din drum,

vede scări de aur şi fum,

scrijelite în carne de floare.




Dreaptă însă e-o treaptă,

judecată şi geometrie,

ramă de vis şi iluzie,

nu mişcă, stă şi aşteaptă.








Tuesday, January 19, 2016

Ucenicul




Ucenicul




Răsăritul venea prea devreme, în albastru de fum
de ţigară, măsura cu foc respiraţii prin scripte,
lăsate de morţi ce vor fi ars şi ei plini de cuvinte
pentru-nălţimea de gând, apărată de-un drum.


Zorii-l zoreau să se-ntindă în muchie de carte
închisă, în vid de cuvinte, în nespusă nădejde.
Păsări tăcerea-i pierdeau, vor fi ştiut că nu vede,
Că doar din lume veneau şi ea-i era tot departe.


Mai aproape i-a fost tot în pete de sânge tăcut,
ascunse prin ramuri de ele croite-n răscruce,
De-i greu călătorului să ştie pe unde s-apuce
şi stă şi fumează, căci morţii atât au putut.

Leagănul



Leagănul


Leagănă pruncul înapoi,
minciună blândă,
înşală mama, zice că-i Sfântă
Marie-n icoana fărde apoi.


Pântece golit mesii rătăciţi
aruncă-n lumină,
vestindu-şi muţi că au vină
credinţa în sânii secătuiţi.


şi-n roată se plimbă, adună
lapte-nglodit,
mereu greoi, nesorbit,
înghiţirea le este cunună.

Saturday, January 16, 2016

Iarna



Iarna

Leagănă boala statuia de piatră a morţii, vai,
o prăvale în veacul de oameni, ce strâmbi licoarea
verii uitării împart în repaosul de ropot de cai,
azi afundaţi în zăpada tot viscolită-n răcoarea
însingurării. - Mai umblă un timp, ceasuri îs grămadă,
vracii sunt mulţi, vând aurite iluzii, soiuri de haină
ce-mbracă viii ca morţii, de-i roată mulţimea să vadă
cine-i frumos şi-adânncit-a gerul în suflet, în taină.