Monday, January 25, 2016

Crengile ninse



Crengile ninse


Cui m-ai lăsat?
Trupul întreabă
cu capul plecat,
în măruntaie să vadă.


Cu slove de carne
Zeul tot scrie;
muritorul nu doarme,
ciopleşte sicrie.


O mamă-i săpată
în rozul plămân,
carnea dantelată
spune că toate rămân.


Dar se deşiră-n îndoială,
iar maţele-ntinse
stau să dispară
în crengile ninse.