Sunday, January 31, 2016

Povestea




Povestea


Acum deoparte, fiştecare bătrân
îşi râde de cel care fără toiag
se reazimă-n glodul din drum
şi pulberea vrea să o pună-n şirag.

Dar grăind în poveste cu tâlc,
porcul scurmă în piele de prinţ,
şoimul poartă apă vie în clonţ,
peştişor aurit dă dorinţei cuvânt.
Căci altfel n-ar izbuti firelor albe
din barba întinsă până-n seara târzie,
să le afle în grămada de boarfe
pieptănul ce le-a dat putinţa să fie.
Mai bine să umple de vină minunea
dorinţei nemistuite de gând şi stomac
şi calul care-n zbor trece genunea
adevărului negru ce-nghite un veac.

Tâlcul este numai fuga de basm,
irosită de minte în roata din cer,
de prinţ, grohăind un cântec de vier,
de iubiţii ce-n aur topesc
divinul sarcasm.