Saturday, January 30, 2016

Vechiturile



Vechiturile


Risipite-n gesturi mărunte de gânduri,
Învechite lucruri se lasă închise
De cheia nou turnată şi-aprinse,
Sclipirile-i scapără în brune zăvoruri.


Fericiţi fost-au ochii copilei,
Că albaştri s-au deschis peste mamă,
Departe să-i mai sperie negrul umbrei,
Ferecate de tată în zestrea de teamă.


Dar băiatul născut sub cerul de iarnă
e-ntors acasă de vifor, să-ncerce
pălării roase de vreme, molii s-alunge
şi zbaterea-n zbor sub lumina de lampă.
Bine i-ar fi să se-nchidă cu scânduri,
În tărie de chivot să-şi închipuie-o lege,
Ce aşază vechiturile-n rânduri,
Poruncind somn de zi printre ele.