Tuesday, February 2, 2016

Argintăria




Argintăria


Rânduite pe masă, tacâmuri de-argint
Îşi strălucesc binele în terne bucate,
Iar slujnica palidă le spală pe toate,
Numără în firimituri mesenii ce mint.

Căci tot ce rămâne e un prea mult,
Şi-i arată că pântecul plin n-a izbutit
Să-nghită întregul lumii, viţel aurit,
Ci s-a lăsat înghiţit de cel nesătul.

Când iluzia de-argint închide în sipet,
Nimic nu mai mişcă la masă,
Un clopot de mort se aude în clinchet
Şi sluga uită drumul spre casă.

Căci poate, curată, neatinsă argintărie,
Să-l îmbie pe hoţ inutil să o fure,
Să fugă noaptea de om în pădure,
Ori pe altul să vrea s-o-nvelească-n hârtie.