Monday, February 15, 2016

Ascetica privirii




























Ascetica privirii

Puritatea privirii:
Când lucrurile pier nevăzute în genuri,
Iar ochiul prezent
Le întoarce în tulburi contururi.

În fum de tămâie sculptate,
Încă o dată dispar.
Diafane prin har,
Din cer se coboară, rămân,
Numai să fie adulmecate,
În urma de parfum.

Precum în cădelniţă,
Cărbunele în jăratic se pierde,
Desfăcându-se de lucruri,
Vederea mai uşoară de vină,
Se curăţă aprinsă-n nădejde,
Să-i fie dat să zărească
Cum lumea se stinge-n lumină.