Tuesday, February 9, 2016

Beţia


















Beţia


Clătinat,
Beţivul în cioburi de sticlă
Oglindeşte oratorul auzit în fiece clipă,
Deseori, când tăcut, drept stă în rând.
Căci sticla-i băută până la fund.
Hotărârea pierderii.


Sau împleticit,
Bea orele când limbile ceasului despletesc
Viaţa strânsă în zi şi încă o dată,
Oala străveziei mâncări se arată curată.
Se spală şi el, în ape ce nu plictisesc.
Claritatea pierderii.


Sau ameţit,
Nu roteşte, chiar de nu poate sta,
Întrebarea „de ce?” - banal, înţelept,
Plimbată prin cărţi, medalie în piept.
O ţine legată în răspunsul „aşa”.
Extazul pierderii.