Wednesday, February 3, 2016

Boul


















 Boul



În ochii boului, mari, negri,

Se desface molcom pământul,

Rumega-va ţărâna

 întocmai cum rumegă iarba?

Tovarăş de drum, înţeleptul,

Piere şi el câteodată,

În ochi negri de fată,

Când tânăr în vis, pe bătrânul

Brăzdat de gânduri,

Îl sapă-n adâncuri,

De-i cutremură soclul de piatră.



Şi piatra-i de moară,

Ştirbă, huruie-n iarnă,

Se macină-n gând, să se piardă,

Ruşinat să nu fie,

De boul ce se-amestecă-n glie,

Mugind un suspin,

Înfundat, cum bătea

Altădată, cu copita sa grea,

Uliţa degeaba săpată

de omul vecin.