Saturday, February 6, 2016

Cronicarul


























Cronicarul

Când cronicarul n-are ce scrie,
De jur împrejur se lasă-nsemnat,
Cu linii desenând întortocheat,
Făr de hotar împărăţie,
Peste nimeni,
Peste nimic.
Căci nu sunt oraşe, nici locuri,
Iar mările sunt puncte mărunte,
Unde se varsă fiere şi doruri,
În pelerin se vântură imensele tundre.


E greu despre sine să mai scrie ceva,
Chiar dacă, domn închipuit,
Îşi dă prin hrisov,
Pustiitul ostrov,
Cucerit de alţii, ce-i vorbesc limba sa.
Şi-i înşiră în ani,
Îşi împleteşte cu ei un destin,
Iluzia că viaţa se-ntâmplă,
Deşi îi răsună în tâmplă,
Paşii celor ce încă mai vin.