Sunday, February 14, 2016

Datoria



























Datoria


Dreaptă în om,
arareori datoria se-ndreaptă în sus.
Deseori îl ţine legat,
ţeapăn, să nu poată,
nici pravoslavnic cu fruntea-n podele să bată,
să se-afunde în ce e înalt.

Îl coboară,
dar după bucatele ce-l ameninţă rânced
că pier.
În reverenţă,
altfel, cei drepţi din salon uşor se îndoaie în rânjet.
În altul,
că se cuvine să trudeşti din dorinţă.
În viitor,
ca s-audă cum copiii şi timpul
îi cântă cuvântul
că el, pământean, cu-o moarte-i dator.

Este coborâre în trepte,
până la concluzia silogismului valid.
Mort,
prin urmare,
omu-i drept şi rigid.