Saturday, February 27, 2016

Fiara


























Fiara


Este uşor să înfrunţi fiara,
când colţii ei seamănă binele
în braţul arcaşului învins
şi răgetele
strigă pentru sângele scurs,
în tăcere.

Dar îndărătnic se-agaţă cu ghearele
de pieptul copilei bolnave,
ce zdruncină grav ca o tobă
suflarea divină de viaţă.
Nici sângele negru vărsat
n-o alungă,
iar pământul învaţă
că-i prunc lepădat.

Sau unduit se strecoară
printre cutele pielii bătrâne,
sub care suflete gingaşe
cântă-n romanţă uşoară
oda neruşinării,
închinată zeului falic,
cândva răsunătoare,
în trompete de-alamă.


În adăpostul gratiilor grijii,
prin care,
se zăreşte ca un spectacol
cum tuşeşte roşu bolnavul,
iar fanfara petrece un mort,
numai ochiul din ceafă,
însinguratul ciclop
vede că grota-i săpată,
tăcut,
de labele moi ale fiarei.