Monday, February 29, 2016

Jucăria


























Jucăria


Rispite-n odihnă,
lucrurile se adăpostesc în adevărul lor.
Neştiută decât în şirag,
mărgica desprinsă
răpeşte podoaba în rândul culorilor.

Ochii orbiţi de lumină
le văd împreună pe toate,
pieirea divină.
Greu însă a le dormi somnul.
Numai copilul,
ţinând la piept jucăria,
ştie să-nchidă privirea
peste un idol de cârpă,
bine umplut în forma-i rotundă
cu tot ce n-a putut să audă,
muţenia părintelui.
Şi totuşi în vis îl dărâmă.

Fărâmele îi sunt rispite,
în larma ceasului.
Trecut-au vadul visului
şi-s gonite
pe câmpia iluziilor,
unde visătorul
prinde în laţ o grămadă
de lucruri obscure,
după ele să nu se mai vadă.