Monday, February 1, 2016

Oglinda


Oglinda



Că altul e altul ne lămurim,

Când vrea să ne fie oglindă,

Maimuţă şi om ne schimonosim,

Căci vânătorul vrea să ne prindă,

Fără destin.



Altul te-nchipuie în arcul de pod,

Ca păşind pe ce ştii la el să poţi trece.

La sfârşit, îndoit în strânsură de nod,

Descoperi că lăsat să te-ncerce,

Mai tare ca el, tu te-ai strâmbat.

La fel, înţeleptul, în bâlbâiala de ucenic,

Îşi află cuvântul ales ruşinat,

Cum încape-n cotlonul prea mic.

Nimic de urmat.



Totuşi, pe stradă, arpegiile răsunătoare

Ale paşilor răsunând pe caldarâm.

Cântă-mpreună ferice-ntâmplare,

De-a fi orişicare sieşi stăpân,

Paşnică vegetare.



Numai dorind, dispare sfiala cumplită

De a deschide un om, o fecioară,

Botezul de sânge e arvuna primită

A căderii în alţii şi are să doară.

Căci ei vor topi pieptul de-oţel,

Mai moale să fie decât sânul femeii,

Copii vor desprinde fărâme din el,

Fugi-vor pe câmpul împrăştierii,

Departe de cer.