Sunday, February 7, 2016

Păstorii




























Păstorii





Păstori găseşti peste tot,

Aşteaptă să fie năimiţi,

Unii pe drum, în praf tolăniţi,

Te-mpiedici de ei, nu aruncă năvod.

Alţii, în cer suspendaţi,

Se ascund de vedere în soare,

Dar orbi şi şchiopi aruncaţi

din turme de jos,

îi găsesc pe înalta cărare.

Chiar nevăzuţi, îi auzi,

în carnea moartă,

plesnind în muguri de viaţă,

căci nu s-au găsit încă surzi,

când răsună veşnica soartă.





Dar, rătăcit acolo prin vale,

Însinguratu-i mânat mai departe,

De răcnetul plin de colb,

Pe care el şi turmele-l sorb,

De la păstorii ce-apar în oglinzile sparte.

Rămas în cuvinte gângav,

Leac de sus îi pare glasul suav,

Al păstoriţei săltând în cântările sacre.

Însă aproape de ea,

E-nghiontit de cârje şi cioate,

De bolnavul care-n rana sa grea,

Aflat-a ce-nseamnă distanţă



Iar orbul văzând păstorul ales,

Îl opreşte, îi dă de-nţeles,

Că-i schilod amuţit în romanţă.