Monday, February 8, 2016

Sodoma

















Sodoma


În ochii străinului, este încă acasă
Şi cel care-şi leapădă hainele-n praf,
Cu ghete de drum se aruncă-n cearceaf,
Iar vise şi cărţi îl gonesc de la masă.


Iar dacă este aşa,
Pe nisip pare că şi-a clădit o cetate,
Sortită de zeul bărbos să piară-n pucioasă,
De la ea îşi aprinde ţigara, când, ca să iasă,
Fugarul de moarte,
Zboară în rotocoale de fum.


Că-i greu păcatul de-acum,
Bărbat să iubeşti un bărbat,
În luciu de-oglindă să te crezi strălucind,
Când stîlpii de sare, opac,
Pe fugarii întorşi către sine,
de veacuri îi prind.


Şi arde dementă,
Încinsă-n ruşine,
cetatea din care nu au scăpat.
Iubirea pentru carnea-i absentă,
Îngerul nicicând n-a uitat.