Sunday, March 27, 2016

Arabescuri




























Arabescuri


Când capul adoarme,
cufundat în perna de catifea
brodată cu aurii arabescuri,
visele-i împletesc un trup
şi locuri în lume.

Uită că pribeagul din pustiu,
rostindu-şi la soare
limba cu slove unduite,
îşi odihnea buclele negre
pe piatră.

Acolo, urcând scara lor,
de sus până jos
era străbătut de îngeri,
până în cortul geloaselor femei,
care-l împărţeau pentru seminţii
scrise în stele.

Numai una a rămas,
să aprindă neliniştea-n tigvă,
că-n pas legănat de cămilă,
în hore tăcute,
apăsat de braţe străine,
s-a tot deşirat.