Tuesday, March 1, 2016

Demonul bătrân


























Demonul bătrân


Duhul răului nu coboară în trupul,
Care tânăr, lesne este sfâşiat de vis,
Ca mătasea.
Se lasă în ţesătura tare, de postav învechit,
A pielii groase ţinând jumătate de veac
Şi grăsimea
din tot ce nu s-a trăit.

Demonul bătrân,
Dormind în cimitire,
Nu-i bântuie pe cei ce rămân,
Ci rămânerea celor ce-n tihn-au pierit.
Cât de urâtă îi este tristeţea
Pruncului mort, de-i mănâncă capul,
unde îngheţase candid frumuseţea,
visul vieţii.

I l-a tăiat cu mânia clipei târzii,
Ce nu-l deşiră,
Se opreşte în linia dreaptă a gurii.
Toporul său sfarmă
Solemna marmură neagră,
Iar pe drum, în răspântii,
Nebună, tânăra mamă,
În doliu îşi plânge copilul.

Chiar prins de paznicii legii,
Demonul
Mut spune că are dreptate,
Ei nu ştiu dacă pus-au mâna pe el
Sau îl ţin mai departe în braţe.