Wednesday, March 30, 2016

Fără nume






































Fără nume


Fericit,
când poţi ascunde lucruri sub nume,
cum copil, cu vorbe uşoare mişcai
chipurile mute ce-nşelau o vreme
că pământul este de joacă.

De bogăţia cuvintelor aşternute pe lume
se bucură la fel şi săracii, căci multe fărâme
se cer numărate
şi droaie de copii, filantropi, cerşetori
sunt scrise în registre pe limbi,
umezite din belşug de taclale,
când ei nu pot luci
sub podoabe, cu titluri de aur
rostite solemn prin saloane.

Dar în zdrenţe, afară,
vântul străbate prin haine,
sărmanilor le pierde numele
timid agăţat de pereţii din cămine mizere.

Greu, spânzurat pe cruce,
a fost numele Omului,
care nu găsise unde să-şi plece capul în lume,
arătându-l cumplit
pe dumnezeul neascuns sub cuvinte, sub chip,
ci în moarte.

S-ar opri muritorul să gonească zadarnic departe,
de n-ar găsi peste tot,
prin maldăre zgomotoase de gânduri,
vizuini învelite cald în pământ
şi ceruri sfărâmate-n surcele
prin cuiburi.