Saturday, March 19, 2016

Moartea lui Apollo





















Moartea lui Apollo


Pe altarul profan,
 abia de se văd
aurul, smirna şi tămâia,
primite de Apollo
din braţe slabe de nimfe,
zeul gol ce se joacă
cu sunete şi chipuri frumoase.

Spatele preoţilor cu voci groase,
încovoiate, serios le ascund.
Plăcut e veşmântul lor
ţesut cu fir aurit.

Ofranda rămâne greu de zărit,
căci aripa neagră a corbilor
rosteşte moartea mai tare
decât stârvul gri devorat.
Şi croncăne cu glas apăsat
că zeul nu mai are suflare.