Tuesday, March 22, 2016

Nocturna clarului de lună





















Nocturna clarului de lună


Sub clarul de lună,
singură,
albă,
ameninţând că lasă pământul fără culori,

nebunul le strigă
roşu aprins
vocilor ce-i chinuie liniştea-n cap.

Îndrăgostitul cântă încă mai tare,
pe note roz,
iubirea lui totdeauna pierdută.

Înţeleptul,
când nebun, când îndrăgostit,
rotunjeşte un bulgăre de foc,
care sclipind auriu,
lasă în urmă pământ pârjolit.

Mai înţelept este păianjenul,
când negru
scurtează în diagonală drumul,
căile drepte cu două şanţuri şi bolţi,
săpate de oameni în beznă,
căci ţine ascunsă otrava în colţi.