Wednesday, March 23, 2016

Nocturna nimicului





















Nocturna nimicului


Pe trotuarul ud,
felinarul cu lumină gălbuie,
înălţat de cei ce nu ştiu ce este lumina,
împrăştie stele, sclipiri, în neştire.

Si-ndrumă paşii să treacă de apa neagră-verzuie,
unde şobolanul strivit ţine-n colţii lui albi
pierita poftă de viaţă.

Aşa vor fi zăcând şi cei de alături, din groapă,
morţi tineri cu plete amestecate-n noroaie,
ori trăgând adânc în cenuşă amară
umezeala rece din ploaie.

Nimicul lor poate e liniştea noastră,
dară pe ei încă-i frământă
un pântec mai mare,
domol putrezind
vise alese trecute-n mâncare.

Uitaţi, se îndură să-i plângă
apa suspinând în rigolă
şi-adună în banală confuzie
picuri prelinşi de pe bolţi
şi oameni de jos topiţi în mizerie.