Thursday, March 24, 2016

Oedip




















Oedip


Dulce viaţa pe câmpiile Tebei,
unde Styxul răcorea
sângele clocotind al tatălui
şi focul dintre coapsele mamei.

Ca apa prin pereţii negri,
mâncaţi de igrasie,
acum leneş răzbate,
în ceaiul amar sorbit de bătrânul bărbat,
în plosca unde-şi pune şezutul trecuta femeie.

Înţelept şi Oedip,
că şi-a scos ochii în timpul prielnic,
scutit să-şi încerce chipu-n oglindă,
privind la bătrânul nevolnic,
ori să-şi piardă aprinsa iubire,
ademenit de neantul şi mila
vestite de profetul străin,
care spulberă întruna zâmbind
înmiita călătorie prin carne.