Sunday, March 6, 2016

Ultimul ucenic


























 Ultimul ucenic


Ultimul ucenic a fost şi el la cina de taină,
Dar taină era?
Căci ascuţitele simţuri din a sa inimă neagră,
Zărit-a chipuri întunecate de barbă,
Sorbind răspicat,
Cum o face şi el,
Din potirul cu vin.
Ba ar putea să rostească şi el vorbe alese,
Le-a tot încercat fără chin,
În şcoli unde trag înţelepţii.
Măcar că acum,
În cotlonul ascuns, beat le şopteşte,
Slujnicei nerăbdătoare s-aştepte,
Să-i pipăie sânii,
Ascunzându-şi sudoarea cu miros de parfum.
Dintre coapsele ei muncite de mulţi,
Neruşinată făcând bărbaţi şi copii,
A-nvăţat în zvârcolelile vii,
Printre slugi şi oamenii culţi,
Să-l numească „tu” pe stăpân.