Sunday, April 3, 2016

Avarul
























Avarul


Averea agonisită în mărunţiş
spune povestea avarului
în clinchet spart de alamă,
numără la fel monede de preţ
şi banii înnegriţi de sudoare.

Cum sună ca bătăile de ceas,
mute pentru cei ce petrec belşugul de timp
în măsură largă de vals,
avarul voind să mai fie,
aude că este chemat,
să-şi joace truda în comedie.

Poate se va găsi vreun privitor
din rândul din spate,
fie şi cu-n pas afară pe uşă,
care să râdă
că haina săracă i-a fost deghizare.
că acolo, în grădină-ngropate,
comoara şi sufletul n-au putrezit,
c-au fost anume aşezate sub floare.

Ca dovadă, pune sub lampa din floare de crin,
parfumând scena a moarte,
un pumn de monede aurite,
strigându-le strălucirea pierdută în timp.
Tragic, zgomotul alungă publicul adunat
răzleţ pentru comicul uitării de sine în alţii
şi iese din sală.

Rătăceşte printre vaiete de precupeţe,
piepturi grase spurcând aleasa tristeţe,
coboară pe strada,
unde beţi cerşetori îi dezleagă şarada.