Tuesday, April 19, 2016

Balconul





























Balconul


Din balcoane înalte,
până la care nu ajunge
idera ce-mpleteşte
frunzele verzi,
false pare de foc,
singuraticul din casă păşeşte
să privească depărtatele vieţi.

Din a lor însoţire
rămân doar paşi alăturaţi pe trotuar.
slabă amintire,
încleştarea lor prin cer,
în nopţi de iubire,
când cu răsuflarea tăiată
decupau cuvinte ce-nşelau că nu pier.

De sus nu mai sunt vorbe,
trec chipuri întoarse.
Cu guri deschise respiră,
unul către altul,
singurătăţi răsucite în foi de ţigară,
ce-ameţesc cu fumuri albastre,
rădăcina ce le-o naşte pământul.