Tuesday, April 5, 2016

Grădina străină

























 Grădina străină


Rătăcită pe căi neumblate
este grădina unde cresc pomii gândirii,
aplecaţi de roade aurii, neculese,
care-aşteaptă cuminţi să fie prinse
în cerceii scuturaţi leneş de urechiile
regilor din ţări însorite,
odrasle de zeu.

Numai păsările în ocoluri prin cer
străbat depărtarea
şi-ajung de acolo până-n ţinutul cu ierni.
Îndrumate şi-ntinse prin aer
de soare şi lună,
poartă seminţe amare în clonţ.
Le scapă-n răspântii,
rotind capul pe sus şi cu ochii mai mari,
cât să-ncapă în ei munţi şi prăpăstii,
le prinde câte-un om din pământ.

Sădite în el, îi fac carnea amară,
că-i greu să tragă din ea fire de aur,
încât să scrie cu ele înţelepciunea gustată.
Şi gândul tăiat din rădăcină
o zbuciumă,
îi stârneşte mai tare duhoarea,
ajunge până pe limbă,
iar cuvintele rostesc putrezirea,
prea slabe să poarte rodul pierdut
din grădina străină.