Monday, April 11, 2016

Împărtăşirea tăcerii























Împărtăşirea tăcerii


Pe cărările strâmte
desenate drept de pereţii
oamenilor alăturaţi în cămine,
dacă nu se primesc unii pe alţii,
nu-şi scutură tălpile de praf.
Nu pot trece
pe drumuri largi mai departe.

Căci deşteptat în capul oaselor,
tăcerea urcă prin ele în om.
Zi de zi
se adună în craniul visător, aplecat,
deasupra închipuitei scări din vertebre.
Şi auzul îi devine mai fin,
cât să audă cânturi funebre
din pieptul său de străin.

Duhul tăcut iubeşte să nu iasă
dintre ziduri ridicate de-ai săi,
din temeliile scufundate de casă.
Caldă îi este ninsoarea de praf
aşternută pe ei, muţi împreună.
Ea ţine plopii adânc în ţărână,
lumânări prin stinsul oraş.