Friday, April 1, 2016

Requiem



















Requiem


Bătaia de clopot,
un trosnet în stânca cioplită,
bolta coboară-n pământ.
De sub pleoapele-nchise,
cu negre pupile,
mortul vede cum piatră cu piatră
cade zidirea sfântă
înălţată-n cetatea viilor.

Liniştea răsare peste ruine.

Creşte din scrâşnetul dinţilor
şi din rânjetul nopţii,
melancolica bucurie a demonilor.

„Doamne!”
în rotocoale, valuri de glasuri,
spulberă pacea
cântarea pentru suflete moarte.

Ea le adună în lacrimi,
să treacă în vieţi nevăzute,
presărând divine sclipiri
în pâraiele lor,
prin care se scurge o lume.