Wednesday, April 6, 2016

Uşoara trecere




















Uşoara trecere


Uşoară povara trecerii timpului,
când acelaşi rămâne deoparte,
în coliba gata să se piardă în câmpul brun,
tăiat de calea mişcată de nori multicolori de praf,
pe care aleargă vestitori risipiţi, iuţi,
ca sunetele goarnei.

La ferestrele aceluiaşi,
plutesc numai umbrele gri ale oamenilor,
mereu alţii,
din când în când oprind să pătrundă lumina.
Aude din vorbele lor
numai sunetul blând de clarinet,
care lin urcă şi coboară.

La el trag înţelepţii,
de veacuri cu busturi de piatră.
Încercându-l, îi îngăduie să le numere coastele,
uşurate, golite de timp, de idei.