Monday, April 4, 2016

Vorbirea cu sine


  

 
Vorbirea cu sine


Noaptea,
vorbirea cu sine se împleticeşte
în spirala nălucirilor care cer adormirea.

Fantoma a ce va să fie
plămădeşte răsucirea în pat
cu mâinile muncite până la os de timpul trecut.

Chipul,
abia întocmit în tulburi contururi,
gol de cuvinte, adoarme grăit de fantasme.

Nu a vorbit limba lor şi înainte,
când îşi chema înfrigurat spectrul,
aerul rece din minte?

Căci limpede, caldă,
este numai respiraţia sub raze de soare,
când mesenii gustând din nimicuri
se vorbesc laolaltă.