Sunday, May 22, 2016

În durere, pulsează lumea

























În durere, pulsează lumea



În durere, pulsează lumea,
lucrurile ei şi oamenii
îşi urlă mulţimea
în urechile fără apărare
ale suferindului singur.

Îi amintesc că suferinţa înseamnă a primi toate
fără a lua nimic,
afară de urma lor de departe,
amintindu-ne pentru o vreme,
că martori le-am fost naşterii şi pieirii.

Dar între acestea două,
unde s-a aflat spitalul copacilor prăbuşiţi,
ce-şi adastă putrezirea
până la bufnitura grea în pământ?
Şi unde bolit-au chipurile, acum moarte,
care trec în năluci lipsite de sânge
prin vise şi gânduri?

Dacă am şti cum încet se destramă,
am lua de la toţi
leacul de slăbit încordarea
în care ne ţine durerea,
făcându-ne arcuri ce poartă săgeţi
doar aşa, să aflăm ascuţimea
şi teama că scăpa-vor de noi
către ţinta ascunsă,
unde străini ne-om găsi alinarea.