Monday, May 30, 2016

Lumina verii


























Lumina verii


Necuviincioasă, lumina verii descoperă trupuri,
lasă cadavre neumbrite-n tristeţe,
numai muştele trezite de soare,
negre, le poartă un doliu nedemn.

Şi totuşi, nu-i chip să le dai la o parte
cu evantaie mişcate alene,
întocmite din pene de multe culori,
smulse de la păsări pierdute
din Paradis.

Căci sleit de puteri ca turla topită
a lăcaşului sfânt din Orient,
aproape că te prăbuşeşti în fărâme de nisip
şi cauţi o mie şi una de nopţi un fir al poveştii,
în stare să mai lase o urmă.

Dar, primejdioasă, noaptea scurtă de vară
răsună de fiinţe nevăzute, care,
nepăsătoare împărţind ceasul spiritului,
în roiuri întunecă lumina din lampă.