Friday, May 13, 2016

Miezul pământului






















Miezul pământului


Miezul rotund, tare, al pământului,
neştiut privirii care-aleargă pe câmpuri
şi sprinten se izbeşte de ziduri,
descoperind în ele izvoare de vorbe,
se aude în bătăile inimii.

Creşte adunându-le, aluatul pâinii vieţii,
negustate de nimeni, măcar că dogoarea coacerii
 îi clocoteşte omului singur în sânge,
iar suflarea-i împinge o preţioasă fărâmă
pe altare scobite în vise.

A căpătat-o ca fiu,
când cu strigăte de groază coborât-a
din pântecele gemând de-o grămadă de vieţi,
alene desprinse din preaplinul neînţelesului,
vietăţi ce sărbătoresc fără gură, veşnic, durata.

Nesocotite de ochii prea mari,
una după alta se jertfesc pe altarul de piatră,
diafane-i strălucesc nevăzuta tărie,
înfiripată pe-ascuns în carnea iubită,
alunecând, prin vene albastre, spre groapa neagră şi vie.