Monday, May 16, 2016

Mirosul



















Mirosul


Pe meseanul în plus,
îl alungă mirosul nepoftit de mâncare,
aşternându-i căile depărtării,
unde să-şi plimbe hrana în silă-nghiţită.

Şi-i plouă uşor,
pe limbă, în urechi şi în ochi,
veninul însetării de lumea golită,
ameţeala din cupa văută de vin.

Căci negustate,
se coboară în miasme de moarte
animalul rotunjit spre junghiere,
laptele nebăut, uscat în palid burduf.

Şters,
parfumul florii abia de răzbate
printre dobitoacele grele din câmp,
care pasc înţelept rosturi, sfârşituri.