Monday, May 2, 2016

Moartea în buzunare





















Moartea în buzunare


Demult, tânărul păstra moartea
în buzunarele paltonului,
o găsea în ierni reci
alături de cheia-ngheţată
a casei care se-mpotrivea să fie a sa.

Uşor o plimba
 peste bălţi lucitoare de gheaţă,
călcând cu paşi mari peste ape
la braţ cu femeia,
şi ea tot pe drum,
dar ascunzând sub hainele aspre
veşminte mai blânde.
Mângâiau cutezător căldura
uitată de strămoşii
ce-au aşezat-o în beciuri,
la temelia căminelor fără suflare.

Poate se sprijinea prea mult
pe o inimă învăluită-n mătase.
şi-aluneca sfâşiind clipe fragile
pe străzi întunecate
pavate cu pietre,
care ude-i treceau umezeala în oase,
până când tremurau
în risipire de cercuri
auzind bătăile grave
ale orologiilor vestind din senin
vârste precise.

Atunci cunoscut-a
că moartea nu-i de purtat,
că ea este ceasul
care bate la fel
şi-adună-n clipe lipsite de chip
şirul oamenilor.

Iar cu picioarele strânse în lanţuri străine,
ţintuite de ziduri de piatră,
cum este legat câinele ce-şi latră
locul cu groază,
i-ar fi greu să mai sară
cu fruntea înainte,
ca pustnicul să-şi îmbrace sfârşitul,
să aducă zeul cel viu
în chilia-i rătăcită în munte.