Tuesday, May 10, 2016

Nocturna bolii
























Nocturna bolii


Când noaptea se lasă peste boala zilei,
cuţitul de-argint al tăcerii
se opreşte-n zbuciumul ghemului de viermi.

Colcăie în măruntaie întunecate
viaţa din pântece,
împietrită în inima statuii diurne.

Necunoscut e chipul din oglindă,
la fel şi sfârşitul.
Pe buza prăpastiei,
mirarea îşi leapădă vuietul
pentru salba răsuflărilor scurte.

Prin ele, se sting tăcute în piept
făcliile vorbelor lungi atinse de febră,
purtate de toţi din gură în gură.

Trist se preumblă prin nări
leacul uitării,
rece-l aşteaptă năluca albă din vis.