Tuesday, May 17, 2016

Nocturna stingerii


























Nocturna stingerii


Când ziua pâlpâie-n surâsuri naive,
aprinsă-i candela întunecatului priveghi.

Ochii albaştri ai copilei ţinute de mână
abia de mai joacă în lumina galbenă,
prin întinderea ei mai mică de-o palmă.

Tremurul arderii este călăuza prin beznă,
îndrumă paşii bâjbâind şovăielnic pământul
către lucruri ce-şi saltă pe ziduri umbrele mari.

Prea încet foşnăie zvonul de dincolo,
că de la răsărit are să vină oaspetele cu foc în priviri.

 Sub cerul aşteptării pierite,
se va fi înecat în lacrimi de somn,
curgând în râul vegheat de pleoapele închise-n odihnă.