Tuesday, May 10, 2016

Pământ


















Pământ


Cu glas de cutremur,
va fi adunat pământul
mulţimea celor ce-l trec.

Căci temătoare,
jivinele mari,
înălţând lucioase spinări,
scurmă ţărâna cu gheare cernite,
să se ferească în ea
de viforul ce stă să le sufle
în cer alb, îngheţat.

Chipuri frumoase,
singuratice scântei argintii,
numai o vreme
luminează altarul rotund,
împrejmuit de jurământul
jertfirii vieţii întregi.
Timid mai stăruie-n clipe,
surpate în gânduri brun-veştejite,
iar teama coboară-n culcuşul moale
al frunzelor moarte.

Tăcută se aşterne
în carnea-mblânzită
răscumpărarea crengilor ce-mprăştiaseră flori,
când primăvara reteza uitarea
din rădăcini.