Tuesday, May 17, 2016

Păsările




















Păsările


Cu aripi îndoite
îşi scriu păsările căderea din cer,
adună zborul la sine,
când vântul roteşte mai aprig ca ele plutirea.

Din crăpăturile pământului,
le-ntâmpină bătrânii încovoiaţi,
care cu ochii adânciţi în cap,
de-o viaţă vegheară să strângă-n hambar
roadele crescute la soare.

Tânjind după ele,
dau roată liniilor vălurite din pielea bătrână,
cunoscute din vremea de sus,
pe când se loveau de nevăzute hotare,
despărţitoare de ceruri.

Iar trecutele aripi întinse,
neputincioase mângâie împletitura coşurilor,
grele de hrană,
făurite de oameni din ramuri de salcie,
gonind pasărea ce-şi căuta cuibul în nori,
nodul de aur.