Tuesday, May 24, 2016

Pofta





























Pofta


Pofta deschidea prin miracol
ochi şi urechi din înfundarea în carne,
trandafirii din grădini interzise
trăgeau după ei îmbătarea-n miros,
iar pe limbă sprinten săreau
cuvinte despovărate de sens.

Încă vesel, copilul trist
prindea răul în joacă,
strecurându-i-se sub piele în flori roz şi violete,
frigurile bolii
îi picurau sudoare ca roua în plete,
în vreme ce noptatici strigoi
i se cuibăreau odată cu frica în suflet.

Crescută din lâncezeala pe câmpul deschis,
când rând pe rând florile răsucite spre soare
lăsau toropeala de sus
să-i închidă lumina în pleoape,
pofta după femeia iubită,
după sânii ce nu îl hrănesc,
l-a scos din copilărie afară.

A ieşit ferecat în saboţii ciopliţi din lemnul viţei,
şlefuindu-se tot pentru târgul
fugii de sine în altul,
să se piardă în ochi mai de preţ.
Dar încă goneşte încins de trupurile ce nu-s ale lui,
cu geamătul stins al plăcerii în piept,
prin răspântiile unde duhuri rele pândesc,
neobosite, nimicul.