Sunday, May 15, 2016

Rubedeniile























Rubedeniile


În odăile vechi,
unde rubedeniile îşi împart
firul de sânge subţire,
le zboară pe chipuri nervurile frunzei uscate.
Trainic rostesc că asta e tot,
adulmecând trecutele toamne
din mireasma amară a florii de soc.

Îmbătrânit, nepotul din mănunchiul de flori
se zbate în veşmintele grele,
prin laţul ţesut cu fireturi de aur.
I se scutură-n vise
capul înfundat bine în perne,
când vinovat îl adoarme
hrana străină clocotind în stomac.

Cu invidie priveşte de sub pleoape închise
femeia uşoară cu chip de-mprumut,
rătăcind copii nenăscuţi în dorinţă,
sub cerul fără amurg din ilustraţia lucioasă.
Căci lui, veghind peste un firav început,
i-a scăpat din adăpostul şubred din carne
şi seara-şi petrece cu neamul la masă.