Wednesday, May 11, 2016

Tăişul judecăţii


























Tăişul judecăţii


Tăişul judecăţii desprinde-n singurătate
omul din braţele altora,
din povârnirea lui printre lucruri.

Despăţirea-i apropie ascuţimea durerii,
înstrăinatele chipuri
poartă lucirea rece de fier
a bardei divine.

Cu vaiere stinse în depărtarea din gând,
se-aşază în stânga ori dreapta,
deopotrivă pierdută pe câmpia oaselor fragile de sticlă
este amintirea lor bună sau rea.

Îndărătnică loviturii de sus,
carnea picură plumb,
înalţă cărămizi grele din casă
pe calea scurgerii sângelui către dreapta pieire.

Şi-ntors, încălzeşte frigul din aşternuturi,
măcar că-n coşmaruri
rătăcitorii strigoi, ocolind judecata,
cu groază-i arată şederea cea rea.