Wednesday, June 8, 2016

Copacii doborâţi de furtună
























Copacii doborâţi de furtună


Copacii doborâţi de furtună
zac pe pământ,
mustind de umezeala bolnavă, lascivă,
poftită de gângănii mai puternice-n umblet,
ce-i pătrund şi croiesc în ei adăpost.

Când aburii ploii încă se-nalţă
peste noroaie lipite de paşi,
căzutele trunchiuri sunt loc de popas,
le mângâie călătorul ce nu-şi ştie drumul,
aşteaptă în tihnă lumina crudă ascunsă de nori.

Abia după ce împlineşte pe sub înălţimile verzi
ocoluri în joacă înşirate în număr,
în cale-i apar frânturile brune de lemn,
guri descărnate muşcând nepăsătoare ţărâna,
sub catifeaua tristă a blândelor fire de muşchi.