Monday, June 13, 2016

Locuire






















Locuire


Cât batjocoresc locuirea
morţii aşezaţi în cavouri,
căci între ziduri mai înalte ca ei
doar se-adulmecă omul,
putrezirea,
alungată-n pioase-amintiri,
purtată în floarea de crin.

În singurătăţi ruşinoase-n miasme,
vii, se-adăposteau
numai să-şi deşarte pântece grele,
pline de poftele stinse
şi-şi retrăgeau goliciunea
în hâda obscenitate
a trupului decăzut din iubire.

Cu măsura luată din lăţimea pământului,
pe cine împrejmuiesc casele?
N-au ele ferestre deschise prea larg
spre alte ferestre
şi uită la porţi singuratici străjeri,
ce jurau să simtă, să guste-n iubiri
valsul strecurat în bucate la primul festin?

Dară piatra de temelie capătă preţ
când se rostogeleşte printre paşii de dans,
ori trist e umblată fără ţintă pe străzi
de călătorul ce-şi măsoară trecerea
în ritmul litaniei, aceeaşi,
ce se-aude din chilia pustiită de mir,
săpată în munte, spre cer.