Sunday, June 19, 2016

Lumina umblând


























Lumina umblând


Nu-s încrustaţi de scrisul muzicii
pereţii albi, drepţi,
pe care sunetele ei
îi urcă-n spirală,
până la bolta de unde coboară
în mâinile însingurate de trup
ale creatorului răpus un timp de lumină.

Stinghere, culorile se retrag
pe veşmintele zdrenţuite de gală,
prin cutele lor rotunjite,
purtate de-un spectator îndărătnic
la auzul singurătăţii,
numai urechi şi suflet
la vorbele sărbătorii neacoperite de cântec.

Scântâietoare este lumina umblând pe tacâmuri,
mişcată pe căi cuvenite până la gură
de mesenii ceilalţi,
ce-o ţin în argint,
sfâşiind cu zgomote tari, puternic în dinţi
hrana poftită de el,
în tăcere, pe-ascuns.