Tuesday, June 21, 2016

Multe apusuri























Multe apusuri

Multe apusuri,
de prea multe ori, până la mistuire,
şi-au aşezat lumina roşiatică,
abia răzbind înserarea,
peste capetele ce-şi sting fierbinţeala-n suflare,
peste stâncile înălţate mai presus de pământ.

Sângeria binecuvântare
nu deschide în trup rana de moarte,
ci-i dăruieşte întru sfârşit lămurire.
Înţeleaptă, dar, inima,
care va şti apoi să bată clopotul vesperei,
să le-adune cu glas adânc pe toate ale sale,
 care plutesc la-ntâmplare pe apa uitării.

Sfinte fi-vor şi mâinile
în stare să tragă din ceaţă,
în glob auriu, palide răsărituri,
s-adăpostească cu grija palmelor albe, de scrum,
vlăstarele crude,
căci poartă în ele risipirea semănătorului,
ce-mbrăţişa vinovat razele lunii.