Monday, June 6, 2016

Pe colinele mădularelor crude




















 Pe colinele mădularelor crude


Pe colinele mădularelor crude
ale pruncului care,
cu ochii încă orbiţi,
urlă viaţa,
se desprind din strânsoarea-n iubire,
mâinile înnodate în şoaptă,
pe ascuns de razele soarelui,
în miresme de flori nesădite.

Şi-i drept, căci împreună
mergem mereu undeva,
coborâm scările templelor solitare din vis,
unde grav, preoţi pierduţi în umbră,
murmură nedesluşit rugăciuni
şi lasă încă să zburde
dobitoace de jertfă,
preţios purtând sângele-n vine.

Întind numai mese de-ospăţ,
se petrece în larma tacâmurilor reci de metal,
prinzând bucate ce nu-s niciodată destule
pentru guri destrămate-n cuvinte,
care abia de se-aud,
abia-s dibuite chipurile necunoscute,
rătăceşte printre ele
musca ce-otrăveşte laptele alb.