Tuesday, June 7, 2016

Puritate




















Puritate

Miasme grele de corpuri,
căderi fără răsunet pe gânduri,
în ele se-ncurcă mâinile,
muncite de râvna lustruirii
cupei de cristal.

Uşor dispare în aburii goanei,
dorul atingerii buzelor ei,
a limpezimii reci,
prin care ochiul se vede o clipă
trecând în sclipiri.

O găsim mai uşor cu paşi lenţi de dans,
aşteaptă vin auriu în sala de bal,
unde-ntr-un vis de iubire,
fecioara jură pieirea,
alb, aşternutul răscolit de sângele roz.

Aurie, dar, blândeţea pierderii,
rătăcirea blândă pe munte.
Amorţirea tâmplei fierbinţi
pluteşte în cupă,
o beau norii izvorâţi din pământ.