Wednesday, June 15, 2016

Răul




























Răul


Dacă otrava ar locui cupa,
teama de rău ar sta la picioarele ei,
şi-ar murmura tânguirea
pe limba fiarei,
care, cu ochii umezi,
limpede priveşte destinul.

Dar veninul este răsturnat pe pământ,
risipit prin ochii străini,
îl întind în rânjete sprâncenele negre,
cu ele, învăţătorii falşi
răpun bietele calfe,
sosite în cetatea gata zidită.

Şi plângerea se pierde în larma din stradă,
îi soarbe cuvintele ei,
abia de găseşte
crengile aplecate ale salciei,
implorarea peste lacul tăcut,
oglindirea în el laolaltă cu cerul.

Căci înfricoşată, inima fuge în trup,
se-nghesuie cu glas de bufnet
în adâncul unui ochi
al laţului împletit de alţii,
cu groază dorind lămurirea
de la demoni dănţuind la răspântii.